Pechea in perioada Comunismului

0 statistica din acea vreme „verificata” de comunisti ne prezinta comuna Pechea în anul 1905 astfel: din totalul de 559 gospodarii, 341 aveau o singura încapere, 184 o camera si o tinda si 34 aveau mai multe camere construite, de regula, din nuiele si lut, învelite cu stuf. Saracia dar mai ales umilirea zilnica din partea boierilor, arendasilor, vatafilor si acelora pusi sa strânga darile i-au îndemnat pe tarani sa iasa la lupta, la început izolati, apoi din ce în ce mai uniti si orga¬nizati. Totul a culminat în luna martie a anului 1907, cu Marea Rascoala ce a cuprins apoi întreaga tara.Taranii din Pechea s-au adunat în jurul Primariei cu sutele si au încercat prin forta sa intre în interior si sa distruga actele care îi obligau la diferite „învoieli” agricole. Doar interventia energica a jandarmilor si promisiunea prefectului Atanasiu, adus în ultima instanta la Pechea, care le-a propus sa accepte întelegerea cu noul proprietar Mares, a mai potolit spiritele. A doua zi s-a hotarât ca o delegatie de tarani sa mearga la prefectura de judet (judetul Covurlui, pe atunci) si sa încheie noi contracte agrare, în avantajul taranilor. Tactica aceasta a fost pagubitoare pentru pecheni pentru ca, odata dispersati, nu mai aveau forta necesara sa-si impuna punctele de vedere, iar unii dintre capii rasculatilor au fost arestati noaptea si dusi în locuri nestiute de localnici. Desi am ajuns cu firul evenimentelor pâna în anul 1907, se cuvine sa mentionez, în ordine cronologica, participarea taranilor din Pechea la Razboiul de Independenta din anul 1877, la primul razboi mondial din anii 1914-1918, al doilea razboi mondial din anii 1939-1945, precum si la evenimentele din decembrie 1989.în razboiul pentru independenta României din anul 1877-1878 si locuitorii comunei Pechea si-au adus o importanta contributie, atât prin darile oferite armatei, cât si prin participarea efectiva la lupte; patru dintre fiii satului dându-si chiar viata. Si astazi sta martuie statuia amplasata în fata caminului cultural din centrul localitatii, sub vulturul de bronz cu aripile desfacute putând lesne a fi citite numele eroilor: Crisan Mihai, llie lonita, Irimia Alecu si Toader Vasile, din Regimentul calarasi. Din pacate, este singurul monument dedicat eroilor si acest lucru l-a ambitionat pe actualul primar în colaborare cu preotul loan Lungeanu, sa ridice cât mai curând si un monument dedicat eroilor din cel de-al doilea razboi mondial.Este, cred, o datorie de suflet a tuturor, pentru a ramâne vesnic în memoria posteritatii jertfa de sânge a celor 129 de morti din primul razboi mondial si a unui numar mult mai mare de morti si disparuti în cel de-al doilea razboi mondial. Dar eroi au fost si dupa aceste triste evenimente istorice si vor fi înca pe aceste meleaguri, iar eu voi încerca sa-i cuprind în paginile acestei monografii, îmi cer iertare de la cei pe care-i voi scapa din vedere, poate din necunoastere sau poate ca nu am gasit ragazul necesar sa caut în documentele vremii, prea sarace totusi în informatii despre evenimentele si oamenii acestor locuri binecuvântate de Dumnezeu! Voi încerca sa descriu mai pe larg, fiecare eveniment istoric, în urmatoarele capitole si sa scot la iveala unele marturii care au fost pastrate cu sfintenie de oamenii de Pechea Galati, oameni care au suferit multe nedreptati, chiar si pentru simplul motiv ca au fost banuiti a fi în posesia unor documente compromitatoare pentru mai marii vremurilor comuniste.Nu este un act de bravura, ci un simplu act de dreptate care trebuie facut, pentru ca tânara generatie sa cunoasca adevarul.

Marturie Istorica Pechea

Cercetând putinele documente ale vremii, deducem, cu usurinta faptul ca primii locuitori au avut conditia de oameni liberi, fiecare posedând anumite loturi de pamânt. Aceasta perioada a fost însa de scurta durata deoarece marii boieri i-au deposedat de pamânt, micile loturi intrând în componenta mosiilor. Pentru a cultiva pamântul, boierii au colonizat taranii, acordându-le locuri de casa si câte o bucata de teren agricol în câmp, obligându-i totodata sa le dea în schimb dijma si sa faca multe treburi la mosie.Pâna prin anul 1800, serdarul Ghita Cerchez, detinea mosia Pechea în suprafata de 13.850 ha dar el a fost nevoit sa-i vânda tot, printului Dimitrie Moruzzi, care avea în stapânire si alte mosii în comunele învecinate.Dar, printul Moruzzi si familia lui nu au reusit sa tina pasul cu vremea si prin anul 1887, întreaga mosie era înstrainata, suprafete mari de pamânt fiind cumparate de boierii Mares, Boiu, Dumbrava, Ghica, Dumitriu si multi altii, în loturi mai mici de pâna la 100 de hectare.Marii mosieri au exploatat aceste întinse suprafete de teren cu ajutorul arendasilor care, pentru a-si rotunji veniturile îi obligau pe tarani la multe munci neplatite (transportul cu carutele, clacile, dijmele), provocându-le mari suferinte. Din aceasta cauza au avut loc framântari sociale iar boierii au apelat în nenumarate rânduri la autoritati pentru a-i sili pe oameni la ascultare si supunere.Clacasii din Pechea nu s-au lasat însa intimidati si au continuat lupta mai îndârjit, unindu-se cu vecinii lor din comunele învecinate astfel ca în anul 1830, documentele vremii amintesc de o adevarata rascoala în satele din valea Suhurluiului. Valul de nemultumiri a crescut si în anul 1834, satele din sudul Moldovei erau din nou în „clocot”, iar autoritatile vremii banuiau ca tot raul porneste de la cei din Pechea care pareau a fi cei mai înversunati. De aceea i se cerea cu insistenta boierului Moruzi, care stapânea mosia, sa poarte discutii cu oamenii si sa-i linisteasca într-un fel, „povatuindu-i” ca numai astfel vor avea ceva de câstigat, pentru ca pechenii erau cei mai „îndaratnici”, dupa spusele lui Lupu Bals, trimisul stapânirii. Nemultumirile au continuat însa si prin anul 1842, printul Moruzzi a cerut stapânirii stramutarea unor tarani care s-au dovedit a fi „razvratitori si tulburatori ai linistii celorlalti locuitori”.Astfel taranii Radu Dimitrie si Nita Constantin au fost fortati si trimisi cu familiile în satul Todiresti din apropierea lasilor. Alta nemultumire i-a ridicat din nou pe tarani la lupta în anul 1859 când fii de tarani erau luati la oaste, folosindu-se ca metoda, asa-zisa „tragere la sorti”, de fapt o metoda prin care erau ocoliti fiii de mosieri.„Deie soldati cei ce au mosii! Deie boierii! De ce sa deie taranii oameni la oaste? Ei n-au nimic de aparat în aceasta tara!” erau strigatele de amenintare ale clacasiior. La Cudalbi, taranii din peste 40 de sate din împrejurimi s-au adunat si a fost nevoie de prezenta iui Mihail Kogalniceanu, primul ministru a acelei vremi, pentru a-i linisti!Anul 1864 avea sa le împlineasca un vis al lor si, prin Legea agrara, 237 de ciacasi au fost împroprietariti. Dar bucuria lor a fost de scurta durata pentru ca, loturile de pamânt primite se aflau la mari distante de casa si unii dintre ei au fost nevoiti sa renunte în favoarea boierilor sau sa le vânda taranilor mai înstariti, multi dintre ei ramânând din nou fara pamânt. Pentru ca acesti „palmasi” sa nu mai fie mereu „samânta” de revolta, în anul 1879, alti 574 de tarani din PECHEA si din comunele megiese au fost împroprietariti.Neavând însa vite si utilajele necesare pentru a lucra pamântul multi dintre ei se împrumutau de la boieri si astfel, în scurta vreme, pierdeau din nou pamântul în favoarea boierului, pentru ca nu-si puteau achita datoriile si ajungeau din nou, mai saraci de cum au fost. Raporturile dintre proprietari, respectiv arendasi si tarani, au fost reglementate de autoritatile vremii prin asa-zisa „Lege de învoieli agricole", unde practic li se dadea mâna libera mosierilor sa-i forteze pe tarani la munca.

Pechea - Marturie Istorica

Comuna Pechea din judetul Galati a aparut pe harta tarii relativ recent, doar trei secole marcându-i vârsta desi nu au fost descoperite înca documentele care „zac undeva în praful istoriei, acoperite de fapte”, dupa cum preciza un înva?ator pensionar, trecut de 80 de ani, Nicu Petrache. Pârâul Suhurlui, care o strabate de la nord la sud, a fost „sufletul” ce a dat via?a acestor meleaguri. De o parte si de alta a lui au aparut primele asezari omenesti dar pentru a evita inundasiile provocate de revarsarile apelor au început sa ocupe treptat versansii dealurilor din apropiere.Primele date despre existenta acestei localitasi le gasim într-un act al recensamântului de prin anul 1774 din Moldova, unde figurau peste 100 de familii, destul de mult daca sinem cont de perioada respectiva. Datorita faptului ca dealurile argiloase din jur sunt sarace în ape de suprafata, pânza freatica aflându-se la peste 10 metri adâncime, oamenii au dezvoltat vatra satului în lunca pârâului, desi au fost perma¬nent amenintati de inundatii.Dumnezeu a rasplatit curajul oamenilor cu o retea bogata de apa potabila iar drumetii se opreau deseori aici si duceau apoi mai departe vestea despre bunatatea apei.De la aceasta faima se trage si denumirea ac¬tuala a comunei Pechea, „pecha” însemnând în limba turca „bun”, deci „apa buna” daca încercam sa extindem sensul cuvântului. Oamenii au exploatat aceasta bogatie si au construit fântâni largi, pietruite de unde se aprovizionau cu apa convoaiele de negustori care strabateau valea Suhurluiului, de la Galati, spre Tecuci, Bârlad, nordul Moldovei. Acest lucru a constituit un mare avantaj si pe masura ce s-a intensificat comertul cu marfuri din zona de nord spre Galati, localitatea Pechea a devenit mai înfloritoare. Hanul si statia de posta erau locuri de popas iar diligentele cu calatori opreau pentru ragaz si schimbarea cailor.Denumirea de „Valea grajdurilor" s-a pastrat pâna astazi în memoria oamenilor, marcând locul unde se aflau grajdurile cu caii de posta. Procesul de aglomerare al localitatii a continuat si în scurt timp PECHEA a devenit una dintre cele mal mari asezari din zona. Cu toate ca locuitorii ei nu se pot mândri cu denumiri date de domni si nu sunt urmasi de fete alese ale vremii, pot sustine cu fruntea sus ca au tinut pasul cu timpul, ridicând comuna lor la nivelul celor mai înfloritoare din tara.Interesant este de remarcat procesul de aglomerare din vatra satului, multe familii provenind din zonele de munte. De altfel, în actele ce privesc recensamântul din anul 1832, sunt prezentate cu apelativele „mocan”, „crisan”, „ungurean”, „muntean”, pâna în zilele noastre mentinându-se nume ca: Ungureanu, Munteanu, Crisan etc.

Istoria Comunei Pechea

Istoria o fauresc oamenii si esenta ei o dau faptele lor. Adevarul acesta s-a demonstrat în scurgerea vremei.Scriem astazi o noua istorie, aceea a unui ev nou, columna încrucisând cronica eventimentelor contemporane cu cele, noi, structurale ale societasii de tranzisie spre democratie. Ce m-a determinat sa editez prezenta monografie cu date si memorii atestate în istoria parcursa de locuitorii acestei asezari administrativ-teritoriale a comunei Pechea din judetul Galati. Am revenit în functia de primar pentru a doua oara. Primul mandat 1-am indeplinit cu mult timp in urma si am plecat cu sentimentul ca am lasat ceva in urma mea - si ati ales a doua oara omul care poate sa va ajute, si pe aceasta cale le mul?umesc sincer tuturor celor care au avut si au încredere în mine. Am fost obisnuit si nu întamplator sa-i stiu pe pecheni oameni gospodari, harnici, pricepusi agricultori, iubitori de frumos, dupa faima ce a strabatut hotarele tarii a ceea ce inseamna omenia la români.Din date ale istoriei nu prea îndepartata a comunei, ce releva sensuri adânci pentru locuitorii de ieri si de azi, în special, constat o schimbare nelaudabila în atitudine, comportament si spirit gospodaresc - care cu durere in suflet incerc sa le pronun?. Imi revine datoria sa pun în practica capacitatea, experien?a dobândita în decursul vremii si sa finalizam obiectivele propuse care pot fi realizate întrucat ma caracterizeaza faptele si nu vorbele.Drumul este greoi, eforturi pe toate planurile, lipsa fondurilor financiare, iar din punct de vedere politic, trebuie sa lupt pentru îngemanarea ei.Ceea ce s-a facut si urmeaza în schimbarea imaginei comunei sunt subliniate în prezenta monografie.Nu voi încerca sa acopar nici o pata a trecutului dar vreau ca aceasta carte sa constituie o oglinda vie a realitatii dure în care traim iar cititorul sa parcurga cu ochii minsii acest leagan de civilizasie pe Suhurlui. Asadar, drumetule de pretutindeni, daca pasii tai se vor îndrepta spre noi, afla ca te vom întampina cu drag si-ti vom ura „BUN VENIT la PECHEA”.