Pechea - Marturie Istorica

Comuna Pechea din judetul Galati a aparut pe harta tarii relativ recent, doar trei secole marcându-i vârsta desi nu au fost descoperite înca documentele care „zac undeva în praful istoriei, acoperite de fapte”, dupa cum preciza un înva?ator pensionar, trecut de 80 de ani, Nicu Petrache. Pârâul Suhurlui, care o strabate de la nord la sud, a fost „sufletul” ce a dat via?a acestor meleaguri. De o parte si de alta a lui au aparut primele asezari omenesti dar pentru a evita inundasiile provocate de revarsarile apelor au început sa ocupe treptat versansii dealurilor din apropiere.Primele date despre existenta acestei localitasi le gasim într-un act al recensamântului de prin anul 1774 din Moldova, unde figurau peste 100 de familii, destul de mult daca sinem cont de perioada respectiva. Datorita faptului ca dealurile argiloase din jur sunt sarace în ape de suprafata, pânza freatica aflându-se la peste 10 metri adâncime, oamenii au dezvoltat vatra satului în lunca pârâului, desi au fost perma¬nent amenintati de inundatii.Dumnezeu a rasplatit curajul oamenilor cu o retea bogata de apa potabila iar drumetii se opreau deseori aici si duceau apoi mai departe vestea despre bunatatea apei.De la aceasta faima se trage si denumirea ac¬tuala a comunei Pechea, „pecha” însemnând în limba turca „bun”, deci „apa buna” daca încercam sa extindem sensul cuvântului. Oamenii au exploatat aceasta bogatie si au construit fântâni largi, pietruite de unde se aprovizionau cu apa convoaiele de negustori care strabateau valea Suhurluiului, de la Galati, spre Tecuci, Bârlad, nordul Moldovei. Acest lucru a constituit un mare avantaj si pe masura ce s-a intensificat comertul cu marfuri din zona de nord spre Galati, localitatea Pechea a devenit mai înfloritoare. Hanul si statia de posta erau locuri de popas iar diligentele cu calatori opreau pentru ragaz si schimbarea cailor.Denumirea de „Valea grajdurilor" s-a pastrat pâna astazi în memoria oamenilor, marcând locul unde se aflau grajdurile cu caii de posta. Procesul de aglomerare al localitatii a continuat si în scurt timp PECHEA a devenit una dintre cele mal mari asezari din zona. Cu toate ca locuitorii ei nu se pot mândri cu denumiri date de domni si nu sunt urmasi de fete alese ale vremii, pot sustine cu fruntea sus ca au tinut pasul cu timpul, ridicând comuna lor la nivelul celor mai înfloritoare din tara.Interesant este de remarcat procesul de aglomerare din vatra satului, multe familii provenind din zonele de munte. De altfel, în actele ce privesc recensamântul din anul 1832, sunt prezentate cu apelativele „mocan”, „crisan”, „ungurean”, „muntean”, pâna în zilele noastre mentinându-se nume ca: Ungureanu, Munteanu, Crisan etc.